NASA a lansat azi, 30 august 2026, la ora 07:26 (ora locală Florida), telescopul spațial Nancy Grace Roman — de pe rampa istorică 39A de la Kennedy Space Center, într-o rachetă SpaceX Falcon Heavy. Dincolo de misiunea științifică impresionantă, telescopul are o poveste de origine pe care puțini o știu: oglinda lui de calitate Hubble a fost, cândva, parte dintr-un satelit spion.
O oglindă cu trecut neașteptat
În 2012, National Reconnaissance Office — agenția americană de sateliți spion — a donat NASA două oglinzi de telescop de calitate Hubble, rămase disponibile după anularea unui proiect de observare a Pământului din cauza depășirilor de buget. Una dintre acele oglinzi a devenit, un deceniu mai târziu, inima telescopului Roman. E genul de detaliu care sună a ficțiune, dar e perfect documentat.
Cine a fost Nancy Grace Roman
Telescopul poartă numele primei femei care a ocupat funcția de astronom-șefă la NASA, supranumită informal „mama programului Hubble" pentru rolul ei esențial în a convinge agenția să investească într-un telescop spațial încă din anii '70. Misiunea Roman are un cost total de 4,3 miliarde de dolari, iar telescopul propriu-zis are dimensiunea unui autobuz turistic și o greutate comparabilă cu a unui T-Rex.
Nu înlocuiește Hubble sau Webb — le completează
Diferența esențială față de Hubble și James Webb nu e puterea de mărire, ci câmpul vizual: Roman vede o zonă de cer de aproximativ 100 de ori mai mare decât Hubble, la o rezoluție similară, producând imagini de 300 de megapixeli. Dacă Hubble și Webb sunt ca niște obiective foto cu zoom puternic, concentrate pe puncte individuale, Roman e mai degrabă o cameră de survey de rezoluție uriașă — face fotografii de suprafață mare a cerului, nu portrete individuale de galaxii îndepărtate.
Ce vrea să descopere
Misiunea științifică are trei direcții principale. Prima: măsurarea energiei întunecate, prin observarea modului în care se grupează galaxiile și prin lensing gravitațional slab — încercând să afle dacă energia întunecată e cu adevărat constantă în timp sau se schimbă. A doua: vânătoarea de exoplanete prin microlensing gravitațional, o tehnică ce ar putea detecta aproximativ 1.400 de exoplanete reci, inclusiv unele sub masa lui Marte — planete pe care alte metode de detecție le-ar rata complet. A treia: survey-uri infraroșii de uz general, utile pentru orice tip de cercetare astrofizică ulterioară.
Unde ajunge și când începe treaba
Roman se îndreaptă spre Punctul Lagrange 2 (L2), aceeași zonă orbitală stabilă folosită și de James Webb, la aproximativ 1,5 milioane de kilometri de Pământ — o poziție care necesită un consum minim de combustibil pentru a rămâne pe loc. Urmează câteva luni de călătorie și calibrare înainte ca primele date științifice să înceapă să curgă.
Concluzie
Un singur survey Roman ar putea produce mai multe date decât a produs Hubble în întreaga lui istorie de peste trei decenii — suficient pentru a cataloga miliarde de galaxii. Pentru un telescop construit, în parte, dintr-o oglindă de satelit spion abandonată, e o a doua viață remarcabil de reușită.
Fii primul care comentează acest articol!